Nu stiu altii cum sunt... da' stiu un stereotip despre nemti: organizati, punctuali, surubul care trebuie strans exact atat cat trebuie, lucru bine facut, organizat, nimic lasat la voia intamplarii. Cred ca oricine a auzit macar o data ceva legat de acest stereotip...
Am azi 3 situatii care ii privesc pe nemti, una personala si doua ale unor cunoscuti, toate trei foarte recente:
Cazul meu: cunosteam, macar si numai la nivel "proverbial", punctualitatea germana, dar si-au dat putin in petec. Am decolat si aterizat pe Frankfurt Hahn: cand am plecat, am decolat exact la timp (nimic foarte neobisnuit, pentru ca se mai intampla si in alte locuri). Cand am revenit, am aterizat cu 25 de minute mai devreme! :) Astfel, a trebuit sa astept cu o jumatate de ora mai mult pentru legatura de care aveam nevoie si pentru care ma asigurasem sa o prind si in cazul in care avionul, din felurite motive, ar fi intarziat (adica am asteptat cam ora si jumatate, in loc de aproximativ o ora). Nu m-am plans la nimeni (ar fi fost si culmea!), da' cred ca, daca o faceam, erau in stare macar sa imi plateasca o cafea-doua pentru... inconvenient.
Apropo de platit pentru inconveniente, iata si cazul unui coleg care a revenit din Grecia, tot prin Germania: pana in Luxembourg, trebuia sa schimbe 4 trenuri. Din nu stiu ce motiv, unul dintre trenuri a intarziat o ora (e iarna si se mai intampla). Imi amintesc de atitudinea SNCFR in astfel de momente (asta daca pot sa o numesc atitudine, pentru ca, de fapt, nu se intampla nimic, nici macar nu se exprimau in vreun fel, nu tu explicatii, scuze... nimic!). Ei bine, pentru ca a intarziat legatura, compania de transport feroviar de calatori germana i-a oferit colegului meu un voucher pentru taxi din Trier (ultimul punct german la care trebuia sa schimbe trenul) la Luxembourg (de curiozitate, pe
viamichelin.com, distanta e de 55 km!). Cat o fi costat acel taxi?! De fapt... conteaza?! Intr-adevar, transportul cu trenul in Germania e mai scump decat la Romanica, da' iata ce se intampla cand ei gresesc! Citeam de curand cum lumea ingheata in trenuri in calatorii interminabile si nu se intampla nimic... Imi amintesc cum am facut si eu, intr-o iarna, 100 km in aproape 6 ore! La noi, daca e iarna, se circula greu, ca "sunt inghetate liniile", daca e vara, se circula greu, ca "sunt incalzite liniile"... Iata ca la altii e "putin" altfel.
Si apropo de a fi altfel, cazul trei (sau c, dupa preferinte): imi inchipui adevaratul razboi de la cumpana dintre ani de pe strazile oricarui oras de la noi, cu petarde, artificii si mai stiu eu ce alte dispozitive mai mult sau mai putin pirotehnice. O alta cunostinta si-a petrecut aceste momente de "cumpana dintre ani" (ce limbaj de lemn!) unde credeti?! Evident: in Jermanica. Am intrebat-o cum a fost si... surpriza: la fel! Lume pe strazi, petarde, galagie... ma rog, nu cred ca trebuie sa explic prea mult. Diferenta? La 10 minute dupa miezul noptii, nemtii au inceput noul an intr-un mod foarte "ingenios": au luat maturica, si-au strans resturile de artificii, confetti, petarde si asa mai departe si le-au pus, frumos, la tomberon. Astfel, dimineata de 1 ianuarie a gasit orasul curat si frumos, fara sa se planga nimeni de reactia mai mult sau mai putin intarziata a firmelor de salubrizare. Nu stiu cum e la noi, dar pun pariu ca si acum te impiedici pe strada de resturile de la bucuria trecerii in noul an.
Cam atat despre Germania si ai sai fascinanti cetateni. Macar acum stiu ca stereotipurile despre nemti au acoperire. Si ce am scris nu sunt basme, ci experiente foarte reale ale unor persoane foarte reale. :)
Marturisesc deschis ca acum ceva vreme eram si eu "prizonierul" conceptiei ca romanii stiu ce e aia scoala, in timp ce altii, in special vest-europenii, nu! Acum nu sunt total impotriva acestei idei, doar ca exista muuuulte "nuante" la mijloc! Da, e adevarat, nu mai demult de acum doua zile colegii mei "au lovit" din nou, marturisindu-mi dezinvolti ca nu au auzit de Alain Delon, dar parca isi aduc aminte de el de la meciurile nationalei Frantei :). Daca (sa spunem) inteleg asta la cineva din Australia, in cazul belgienilor e mai jenant sa caut scuze. Dar nu au auzit ele nici de Patricia Kaas, deci...
