Mama ei de gospodina!

Sensul figurat uzual din Dex al cuvantului "cliseu" este de "figura stilistica, expresie etc. banalizata din cauza repetarii excesive". Urasc inceputurile de text cu definitii, fie ele din Dex, fie din nu stiu ce manuale, insa alt inceput nu am fost in stare sa "concep". Asta este, totusi, in linie cu ceea ce vreau sa spun. Chiar ca o manusa...
Ce vreau sa spun: sunt exasperat de "limbajul" de lemn contemporan abordat de reclame! Astfel, unde intorci capul, numai familii fericite, in care ea, femeia, GOSPODINA, joaca rolul decisiv, prezentand tuturor cat de isteata a fost ea ca a ales nu stiu ce produs pentru familia ei si cat de bine o duce toata familia din cauza intelepciunii ei nemarginite. Ce fericiti sunt cu totii!... Jenant...
Imi aduc aminte de o campanie care sustinea foarte sugestiv: "People aren't so stupid! Advertising shouldn't be either!", in care... dar mai bine uitati-va singuri...
M-am saturat sincer de eterna gospodina care are raspunsul la toate! Cand insa acest "mit" se mai intalneste si cu un produs total insipid, in speta, detergentul, dezastrul e iminent! Sincer: e vreo reclama la detergenti care sa va fi placut?! Eu unul nu am vazut nici macar una in care sa spun convins ca oamenii aia chiar au gandit "out of the box" cand au facut-o... Penibil...
Imi dau seama, insa, ca rolul gospodinei e normal sa fie acesta! E... etimologic! :) In slava, "gospodi" inseamna "domn", dar si "Dumnezeu" ("Gospodi po milui"="Doamne miluieste", de exemplu, cu scuzele de rigoare daca am gresit transliteratia). Asadar, "gospo-dina" nu e altceva decat o... "dumnezoaica", o suverana a "gospo-dariei". Si cum un pui de "dumnezoaica" zace in fiecare femeie, mi-e teama ca vom mai vedea reclame frumoase cu housekeeper-itze entuziaste deopotriva dupa un vechi detergent cu o eticheta noua, dupe vreun aliment care ii face copiii mai voinici decat Fat Frumos si/sau Ileana Cosanzeana, dupa caz, sau in extaz admirand un nou sortiment de odorizant de wc...

Strategia, bat-o vina...

De cateva saptamani am facut pasul de la research la strategie, de la analiza la... la mai mult decat atat. Cel putin asta am aflat pana acum. Am observat pe pielea mea, cu groaza, ce ruptura exista intre ce faceam intr-o firma de research si ce ar trebui sa fac aici... practic, desi research-ul si strategia de brand ar trebui sa mearga mana-n mana si sa se inscrie pe un fir logic, continuu, realizez ca, din pacate, nu e deloc asa: in research se analizeaza orice vrea clientul si se dau rezultate observatorii, pe cand in strategie ar trebui ca acele rezultate de research sa fie duse mai departe si transformate in informatii actionabile.
Am ajuns insa ca, de la inceput, desi nu am apucat sa ma prind foarte tare ce anume fac exact :), sa imi pierd o gramada de timp incercand sa gasesc informatie relevanta, fara a fi redundanta, "universal valabila" in mai multe studii independente unul de celalalt, efectuate de diferite firme, dupa diferite metodologii, dar pentru aceeasi clienti. Da! Matasel avea dreptate: marea problema la noi e ruptura intre research si advertising: research-ul nu are habar ce se intampla in advertising si, reciproc, publicitatea habar n-are ce se face in cercetare... E doar un crunt adevar romanesc...
Marea mea problema acum e ca, asa cum am tot citit pe o gramada de surse, meseria asta, in primul rand, se fura. Materialele "educative" pe tematica sunt foarte putine si, ce e, e mai mult pe bloguri sau in cateva articole (in special pe net). Iar "diseminarea" informatiilor bune de balast e destul de greu de facut la nivel de incepator, cand orice gasesti ti se pare util si incerci sa inghiti cu lopata! Rabdare iarasi nu prea e - mai ales din partea mea, recunosc! Nu e tocmai incurajator sa tot incerci sa faci lucruri si sa vezi ca nu iti ies cum ar trebui...
Vom vedea ce va mai fi...
Foto: Andreea Blas