Astazi despre internet si despre branding-ul de plai mioritic

Ma uitam acum saptamana trecuta la stiri si am vauzt un reportaj interesant dar “classic” despre lumea care a fost la plaja in weekend pe “litoralul insorit al Marii Negre” (ca sa vorbesc in “mobile” :) ). Asadar, nimic neobisnuit, pana la un moment, cand parca reportajul se transformase intr- o reclama la Vodafone, vorbindu-se despre un beneficiu acordat turistilor: wireless pe plaja: un domn care parca avea un business in imobiliare si care isi mai verifica emailurile pe laptop pe plaja, o fatuca state ape facebook pe sezlong si, probabil ca sa fim “cosmopoliti”, reporterii au reusit sa dea si de turistul strain de pe plajele romanesti, care isi manifesta si el satisfactia fata de faptul ca aici are wireless gratis, in timp ce la el, in Norvegia (ce cauta un norvegian pe plaja la Mamaia?! :) ), accesul la net il costa vre 20 de euro. Hai sa codificam acest fapt “a”.
Pe de alta parte, am fost la cel putin 10 intruniri / conferinte / prezentari pana acum la care am auzit, parca luata cu copy/paste, urmatoarea expunere: “suntem intre primele tari din lume ca latime a bandei de internet. Si o folosim!” In functie de sursa, putea sa fie folosit termenul alternative de “broadband” si ne aflam pe 3 sau pe 5 – irelevant, oricum suntem, se pare, in top 10. Faptul ca “o folosim”, pentru “profani”, se refera la traficul mare de la noi pe transfer de fisiere nu neaparat legal. Hai sa notam asta cu “b”.
Si iata si “c”-ul: citeam o alta stire acum ceva vreme despre niste localitati (parca din Atrdeal) unde oficialitatile venisera cu initiativa de a instala hotspot-uri in parcuri – pentru aceiasi “profani” de mai sus, asta inseamna, pe scurt, sa ofere internet wireless (in principiu) gratis in parcurile respective. Cred ca, intre timp, si in Bucuresti se intampla asta.
Asadar, avem:
a) strainii par a observa un beneficiu, cand ajung (accidental sau nu) in vizita pe la noi, din a putea utiliza internetul gratis;
b) exista deja o infrastructura avansata pentru a avea conexiune buna la internet (aproape) oriunde in Romania; si
c) exista initiative ale “oficiosilor” de a da net la toata lumea in locurile publece. La acestea as adauga
d) este destul de ieftin sa oferi internet wireless in Romania.
Concluzii:
x) de ce ne batem capul cu frunzulitee de “Carpathian Garden” care costa nu stiu cat si genereaza shpe discutii?
y) de ce sa vindem un beneficiu emotional (care oricum nu e diferentiator, ca nu imi spune mie, ca roman, nimic, darmite unui strain – adica nu are un “reason to believe”) ca branding de tara cand toate tarile fac exact acelasi lucru?
z) de ce nu ne diferentiem noi ca tarisoara printr-un beneficiu functional: vino in Romania si ai net gratis oriunde, oricand? :) As mai adauga
w) traim intr-o perioada cand online-ul explodeaza de la o zi la alta si devine din ce in ce mai mult o realitate a vietii de zi cu zi. Investitia e mica, beneficiul…