sâmbătă, 28 aprilie 2007

Timisoara April 28, 2007


Buna dimineatza, Timisoara!
Cu totii avem niste "pitici pe creier". In functie de "coregrafia" pe care o fac, ne diferentiem ca personalitate :) (ce mod simplist, dar sugestiv, de a "defini" diferentele de personalitate! :) ) Unul din piticii din armata de la mine din hipotalamus (sau, cum frumos nu nimerea cuvantul un bun amic, in hipotalabus sau hipotalanus :) ) este blocat pe Timisoara...
Nu mai stiu cand am fost prima oara in Timisoara. Pur si simplu nu imi mai amintesc. Odata cu delegatiile de pe vremea cand lucram la Synovate, insa, am inceput sa "simt gustul" acestui oras. Cu siguranta pentru oamenii de aici nu e nimic deosebit, iesit din comun, dar pentru mine Timisoara reprezinta o alta lume, pur si simplu "altceva"! Am fost de nenumarate ori aici si de fiecare data e altfel, descopar lucruri noi, locuri noi, oameni noi... E alt "aer" aici. Pur si simplu imi place! Si, periodic, simt nevoia sa ma urc seara in tren, sa ajung dimineata in Timisoara, sa ma plimb toata ziua si sa fac tot ce imi trece prin cap, tot ce simt ca vreau sa fac, dupa care, seara, sa fac cale intoarsa, re-loaded :).
Astazi, de pilda, am ajuns la 8 dimineata in gara. Aseara am fost la un concert reggae al unui... amic (cred ca as putea sa ii spun asa), Johnny King, in Basement, pe langa Cismigiu. De acolo am plecat direct la gara, unde trenul de 23.45 astepta sa ma aduca aici - un accelerat ieftin si la propriu, si la figurat. Asta e mai putin important, ca am reusit sa dorm aproape tot drumul, desi ma aflam intre 5 fete galagioase, o doamna timida si un neamt, prieten al uneia dintre fete, foarte stingher. Dupa Baile Herculane, totusi, a fost mai liniste, ca am ramas singur in compartiment si am putut sa ma bucur de binefacerile somnului pe o intreaga bancheta :). Nu cred ca voi renunta vreodata la calatoria cu trenul si nici la a calatori in conditii cat mai simple. Aici nu e vorba de bani, ca putin mai devreme, tot aseara, era un tren cu cuseta si toate conditiile de decenta (cel putin teoretic), insa atunci cand am calatorit astfel mi s-a parut ca pur si simplu nu e locul meu acolo... Ma rog... (si raspunsul e "da! merg si in vama de obicei!" :) )
Asadar, am ajuns in Timisoara si am plecat, pe jos, spre centru. Mi-aduc aminte cum cei de la centrul de informare turistica din Budapesta cred ca m-au considerat nebun, vara trecuta, si s-au inchinat cand le-am aratat pe harta itinerariul meu pedestru prin capitala lor, dar cred ca, daca nu vezi un oras pe jos, degeaba il mai vezi. De aceea, practic, cu o usara exagerare pe care o recunosc, nu cred ca m-as rataci in Budapesta acum, daca as fi "abandonat" aproape oriunde. La fel si in Iasi, Sibiu, Cluj, Constanta si multe alte orase, terminand cu cel in care respir aerul din aceasta dimineata, Timisoara.
Frumos e ca, de fiecare data cand vin, ma frapeaza antagonismul de elemente vechi si noi, imbinate intr-o maniera extrem de... ciudata, de parca as vedea aceste lucruri pentru prima oara. Cladirile vechi contrasteaza flagrant cu firmele de pe frontispiciu: e foarte amuzant sa observi stiluri arhitectonice vechi, elaborate, peste care troneaza un "Altex", "Flanco" sau "Kenvelo". Astazi acest lucru m-a amuzat din nou si, in toata aceasta simbioza arhitecturala oarecum fortata, am simtit ca trebuie sa beau o cafea... la McDonalds! :) E ca si cum m-as intalni cu Bill Gates la carciuma din colt, unde maini tremurande isi sorb cinzaca in amurgul zorilor, si am discuta despre situatia tensionata de la Dinamo, unde Borcea nu stiu cu cine se mai cearta, sau despre declinul pietei de goblenuri... Un apogeu al contrastului care, totusi, iata!, nu e ridicol aici! Dimpotriva!
Cafeaua e destul de proasta aici, asa ca voi cauta o cafenea cu internet wireless (sper sa existe), ca sa postez acest text si sa imi beau, totusi, cafeaua de dimineata, ca e deja 9.40.
***
Am gasiiiiiiiit! Asa ca iacata ca si postez, 40 de minute mai tarziu, dupa inca o plimbare :)
Foto: Piata Operei, perspectiva de pe terasa McDonalds la care eram :) Acum sunt in Piata Unirii, in Eclipse, si, in sfarsit, imi savurez careaua de dimineata, la 10.20...

Un comentariu:

Andreea Blas spunea...

Tot Timisoara? Hihihi, te inteleg, Timisoara mea e Sighisoara.Merci pentru foto si sper sa ajung si eu o data si-o data prin Timisoara.