Astazi despre internet si despre branding-ul de plai mioritic

Ma uitam acum saptamana trecuta la stiri si am vauzt un reportaj interesant dar “classic” despre lumea care a fost la plaja in weekend pe “litoralul insorit al Marii Negre” (ca sa vorbesc in “mobile” :) ). Asadar, nimic neobisnuit, pana la un moment, cand parca reportajul se transformase intr- o reclama la Vodafone, vorbindu-se despre un beneficiu acordat turistilor: wireless pe plaja: un domn care parca avea un business in imobiliare si care isi mai verifica emailurile pe laptop pe plaja, o fatuca state ape facebook pe sezlong si, probabil ca sa fim “cosmopoliti”, reporterii au reusit sa dea si de turistul strain de pe plajele romanesti, care isi manifesta si el satisfactia fata de faptul ca aici are wireless gratis, in timp ce la el, in Norvegia (ce cauta un norvegian pe plaja la Mamaia?! :) ), accesul la net il costa vre 20 de euro. Hai sa codificam acest fapt “a”.
Pe de alta parte, am fost la cel putin 10 intruniri / conferinte / prezentari pana acum la care am auzit, parca luata cu copy/paste, urmatoarea expunere: “suntem intre primele tari din lume ca latime a bandei de internet. Si o folosim!” In functie de sursa, putea sa fie folosit termenul alternative de “broadband” si ne aflam pe 3 sau pe 5 – irelevant, oricum suntem, se pare, in top 10. Faptul ca “o folosim”, pentru “profani”, se refera la traficul mare de la noi pe transfer de fisiere nu neaparat legal. Hai sa notam asta cu “b”.
Si iata si “c”-ul: citeam o alta stire acum ceva vreme despre niste localitati (parca din Atrdeal) unde oficialitatile venisera cu initiativa de a instala hotspot-uri in parcuri – pentru aceiasi “profani” de mai sus, asta inseamna, pe scurt, sa ofere internet wireless (in principiu) gratis in parcurile respective. Cred ca, intre timp, si in Bucuresti se intampla asta.
Asadar, avem:
a) strainii par a observa un beneficiu, cand ajung (accidental sau nu) in vizita pe la noi, din a putea utiliza internetul gratis;
b) exista deja o infrastructura avansata pentru a avea conexiune buna la internet (aproape) oriunde in Romania; si
c) exista initiative ale “oficiosilor” de a da net la toata lumea in locurile publece. La acestea as adauga
d) este destul de ieftin sa oferi internet wireless in Romania.
Concluzii:
x) de ce ne batem capul cu frunzulitee de “Carpathian Garden” care costa nu stiu cat si genereaza shpe discutii?
y) de ce sa vindem un beneficiu emotional (care oricum nu e diferentiator, ca nu imi spune mie, ca roman, nimic, darmite unui strain – adica nu are un “reason to believe”) ca branding de tara cand toate tarile fac exact acelasi lucru?
z) de ce nu ne diferentiem noi ca tarisoara printr-un beneficiu functional: vino in Romania si ai net gratis oriunde, oricand? :) As mai adauga
w) traim intr-o perioada cand online-ul explodeaza de la o zi la alta si devine din ce in ce mai mult o realitate a vietii de zi cu zi. Investitia e mica, beneficiul…

Incorect

Recunosc fara a ma simti rusinat ca nu cunosc foarte bine legea electorala (nici nu am in plan sa o aprofundez pe termen scurt si mediu) si nici nu am vreo preferinta pentru vreunul dintre candidati (nici nu stiu inca daca votez...), insa din cate stiu eu campania electorala trebuie sa se termine cu vreo 2 zile inainte de plebiscit. Daca pe strada e greu sa se apuce cineva sa curete orasul de tablouri cu "stimabilii catindati" (desi, personal, asa mi s-ar parea normal!), pe alte canale ar trebui sa se incheie aceasta campanie la timp, mai ales daca e foarte usor sa se faca acest lucru, fara a implica eforturi deosebite din partea cuiva: adica pur si simplu se opreste comunicarea de mesaje electorale in momentul x.
Iacata insa ca nu se intampla asta si online... Da, recunosc, joc Farmville pe Facebook :) Ideea in poza de mai sus, insa, nu e asta, ci faptul ca in ziua alegerilor, ba chiar cu mai putin de 2 ore inainte de deschiderea urnelor, inca avem bannere electorale pe Facebook. Nu stiu cat de mult influenteaza asta optiunea de vot (foarte probabil cu absolut nimic!), insa nu cred ca e corect...

Ce era sa fac!

Ma uitam si eu la niste stiri pe net si, din greseala, am dat click pe o reclama bagata de Google pe un website si am ajuns pe pagina de internet a lui Mircea Geoana. Pana aici nimic neobisnuit: plina campanie electorala... mai toata lumea isi face campanie si pe internet. Neobisnuit ar putea fi ca, din atatea posibilitati (ca tot e uninominal acum) taman la Mircea Geoana am reusit sa gresesc...
Ce m-a amuzat insa copios e ca, daca vreau, pot sa il am pe Mircea (sper ca ii pot spune asa, mai ales conform celor ce urmeaza) prieten pe Facebook, asa cum se vede si mai jos.
Manat de o dorinta instinctuala de a avea o celebritate in lista de amici, era sa dau click sa il adaug ca prieten, dar mi-am revenit la timp, dandu-mi seama ca e destul de trecatoare celebritatea politica. Si nici nu mi-e prieten...

"£10 licence to smoke' proposed" on BBC World

These people are really crazy!
See article on BBC World.
In UK is, anyway, one of the greatest taxation on smoking. Soon enough it will be a tax to pay for every cigarette or, maybe, one will need to ask permission from the authorities for every single cigarette!
It will be quite funny to observe immigration based on smoking bans! :)

Saraca Moldova!...

Citeam pe Hotnews rezultatele un studiu Eurostat preluat din The Guardian in care se analiza dispersia bogatiei in Europa si cica centul Londrei, cu alde Abramovici si alti magnati, ar fi cea mai bogata zona din UE. Ce m-a amuzat si nu am vazut comentat pe Hotnews e unul din comentariile celor de la The Guardian, si anume:
"The EU's statistical office said that GDP per inhabitant in inner London in 2005 was more than three times the EU average or 303% - compared with the lowest of 24% in north-eastern Romania."
Asadar Moldovioara noastra e cea mai saraca zona din UE. Sub orice zona din Bulgaria, de pilda. Sincer, nici nu mai stiu cum sa comentez asta... Departe de mine gandul ca ar fi momentul sa ma dau nationalist si ma iau putin de gulere cu The Guardian sau Eurostat! Nici nu-mi sta in fire si as fi si penibil negand niste cifre care reprezinta o stare de fapt!
Dar, in mod ciudat, nu ma surprind aceste cifre...

"Mea culpa" day...

Intre cateva -2 Log Likelihood-uri si survival analysis-uri, ma gandeam la cate greseli se fac, intentionat sau nu, pentru care nimeni nu isi cere scuze. Pur si simplu trece timpul si se uita. Ma gandeam ca deseori auzim prin presa de nu stiu cine care e suspectat ca a facut nu stiu ce si o ancheta a inceput. Dupa care... habar n-am ce se mai intampla. Poate omul e gasit nevinovat, poate e o greseala a altcuiva sau poate nu e greseala deloc. Nu aflam niciodata. Dar la un simplu "search", gasim, peste ani, ca x-ulescu a fost anchetat pentru ca era banuit ca a facut nu stiu ce. Si ii ramane tinicheaua agatata de opinci toata viata. Si cate cazuri d'astea nu or fi! Si cate stereotipuri nu se nasc asa?! Un singur exemplu imi vine acum in minte: Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului, fost Prim-ministru (ma rog, cred ca il stie toata lumea). Departe de mine gandul sa ii iau apararea, insa cel mai cunoscut stereotip despre el este ca bea. Mult! Din cate stiu, are niste probleme de sanatate de ceva ani care nu ii permit sa bea. Deloc! Dar asta nu e ceva atat de important, atata vreme cat "votcaroiu" e primul lucru care vine in mintea multora cand se gandesc la el...
Multe greseli, inexactitati se fac, dar arareori se aud si scuzele. Iar drepturile la replica sunt notiuni ridicole prin care un text scris marunt in care un individ se dezvinovateste e aruncat intr-un colt de pagina unde si sa vrei, ti-e foarte greu sa il gasesti. Si nu ma refer aici la multitudinea de cazuri in care aceste dezvinovatiri sunt prin sine ridicole, faptele fiind evidente, ci la cele cateva cazuri in care o persoana a fost nedreptatita in vreun fel.
Sunt anumite lucruri care pentru unii (multi) sunt total nesemnificative: inca o stire intr-un ziar pe care maine au uitat-o, dar care altora le poate schimba viata! In rau! Cand se trage linie, nimeni nu e vinovat pentru asta...
Ce-ar fi ca, inainte de Pasti, sa zicem, toate ziarele sa aiba o editie speciala, intr-o zi, in care sa isi ceara public scuze fata de cei carora le-au afectat viata, cariera?!... O editie intreaga dedicata acestui subiect. Mi-e greu sa cred ca nu se pot strange, intr-un an, suficiente subiecte sa se umple o editie de ziar. Ar fi ideal sa nu ai cu ce sa umpli o pagina, da' mi-e teama ca, pentru unii, o editie e prea putin si vor trebui sa faca un scurt rezumat la multe, din lipsa de spatiu. E, pana la urma, un gest de maturitate a-ti asuma si responsabilitatea unei erori...
Oricum, cred ca asa ceva nu se va intampla niciodata! Daca da, atunci cred ca cine o va face va arata macar ca ii pasa...

Eterna si fascinanta... "Jarmanie"

Nu stiu altii cum sunt... da' stiu un stereotip despre nemti: organizati, punctuali, surubul care trebuie strans exact atat cat trebuie, lucru bine facut, organizat, nimic lasat la voia intamplarii. Cred ca oricine a auzit macar o data ceva legat de acest stereotip...
Am azi 3 situatii care ii privesc pe nemti, una personala si doua ale unor cunoscuti, toate trei foarte recente:
Cazul meu: cunosteam, macar si numai la nivel "proverbial", punctualitatea germana, dar si-au dat putin in petec. Am decolat si aterizat pe Frankfurt Hahn: cand am plecat, am decolat exact la timp (nimic foarte neobisnuit, pentru ca se mai intampla si in alte locuri). Cand am revenit, am aterizat cu 25 de minute mai devreme! :) Astfel, a trebuit sa astept cu o jumatate de ora mai mult pentru legatura de care aveam nevoie si pentru care ma asigurasem sa o prind si in cazul in care avionul, din felurite motive, ar fi intarziat (adica am asteptat cam ora si jumatate, in loc de aproximativ o ora). Nu m-am plans la nimeni (ar fi fost si culmea!), da' cred ca, daca o faceam, erau in stare macar sa imi plateasca o cafea-doua pentru... inconvenient.
Apropo de platit pentru inconveniente, iata si cazul unui coleg care a revenit din Grecia, tot prin Germania: pana in Luxembourg, trebuia sa schimbe 4 trenuri. Din nu stiu ce motiv, unul dintre trenuri a intarziat o ora (e iarna si se mai intampla). Imi amintesc de atitudinea SNCFR in astfel de momente (asta daca pot sa o numesc atitudine, pentru ca, de fapt, nu se intampla nimic, nici macar nu se exprimau in vreun fel, nu tu explicatii, scuze... nimic!). Ei bine, pentru ca a intarziat legatura, compania de transport feroviar de calatori germana i-a oferit colegului meu un voucher pentru taxi din Trier (ultimul punct german la care trebuia sa schimbe trenul) la Luxembourg (de curiozitate, pe viamichelin.com, distanta e de 55 km!). Cat o fi costat acel taxi?! De fapt... conteaza?! Intr-adevar, transportul cu trenul in Germania e mai scump decat la Romanica, da' iata ce se intampla cand ei gresesc! Citeam de curand cum lumea ingheata in trenuri in calatorii interminabile si nu se intampla nimic... Imi amintesc cum am facut si eu, intr-o iarna, 100 km in aproape 6 ore! La noi, daca e iarna, se circula greu, ca "sunt inghetate liniile", daca e vara, se circula greu, ca "sunt incalzite liniile"... Iata ca la altii e "putin" altfel.
Si apropo de a fi altfel, cazul trei (sau c, dupa preferinte): imi inchipui adevaratul razboi de la cumpana dintre ani de pe strazile oricarui oras de la noi, cu petarde, artificii si mai stiu eu ce alte dispozitive mai mult sau mai putin pirotehnice. O alta cunostinta si-a petrecut aceste momente de "cumpana dintre ani" (ce limbaj de lemn!) unde credeti?! Evident: in Jermanica. Am intrebat-o cum a fost si... surpriza: la fel! Lume pe strazi, petarde, galagie... ma rog, nu cred ca trebuie sa explic prea mult. Diferenta? La 10 minute dupa miezul noptii, nemtii au inceput noul an intr-un mod foarte "ingenios": au luat maturica, si-au strans resturile de artificii, confetti, petarde si asa mai departe si le-au pus, frumos, la tomberon. Astfel, dimineata de 1 ianuarie a gasit orasul curat si frumos, fara sa se planga nimeni de reactia mai mult sau mai putin intarziata a firmelor de salubrizare. Nu stiu cum e la noi, dar pun pariu ca si acum te impiedici pe strada de resturile de la bucuria trecerii in noul an.
Cam atat despre Germania si ai sai fascinanti cetateni. Macar acum stiu ca stereotipurile despre nemti au acoperire. Si ce am scris nu sunt basme, ci experiente foarte reale ale unor persoane foarte reale. :)

Statul... la propriu si la figurat...

Muncind la stat ai o multitudine de posibilitati: iti poti construi o foarte importanta retea, te poti dezvolta profesional pe zi ce trece, poti sa parcurgi cu atentie foarte multe emailuri, sa analizezi cu atentie maxima fiecare hartie care iti trece prin mana, in calea ei spre un alt birou, sa construiesti strategii de supravietuire pe post, sa respecti intocmai un program si tot asa... Toate astea sunt prejudecati! Sau nu...
Am avut o astfel de experienta la prima mea slujba, cand am avut imensa oportunitate de a-mi perfectiona abilitatile pentru Heroes III si pentru a scana carti (recunosc, unele s-au dovedit foarte utile ulterior. Cartile!).
Pentru mine, exceptand partea cu reteaua (ce sa-i faci?! nu sunt un "network oriented"), toate cele de mai sus NU sunt prejudecati. Pentru binele tuturor, insa, sper ca experienta mea sa nu fie concludenta.
Sper din toata inima ca toti angajatii de la stat sa nu stea, ci chiar sa ne faca viata mai usoara / buna, ca doar, in principiu, asta e rolul lor: nu sa intretina un sistem de dragul de a-l surescita continuu, ci sa il faca foarte functional, maleabil si orientat spre rezultate cat mai rapide. Urasc argumente de genul "platesc impozite ca sa fiu tratat civilizat de catre angajatii institutiilor" - e adevarat, insa asta ar trebui sa fie ceva elementar, de bun simt, fara a fi legat de plata impozitelor / taxelor sau nu.
As vrea sa fiu un fel de Campanella sa si admit ca prima fraza a paragrafului anterior e adevarata, nu doar realizabila, dar privesc cu ceva (scuze pentru termen) scarba la dovezile de
adevarat devotament pentru cetateni care apar din cand in cand, gen recentul scandal Remes.
Si nu pot decat sa ma amuz de intriga unora la aluzii referitoare la eficienta muncii lor la stat. Dar imi dau seama ca nu sunt nimic altceva decat un ignorant...

Romania "mica"...

In figura de mai sus este nimic altceva decat “piramida” demografica a Romaniei in 2007, urmata de cea preconizata pentru 2025 si 2050. Deranj…Si nu e numai problema noastra, ci e o problema a intregii Europe. Nu intru in detalii despre cauzele acestui lucru, ca ar fi mult prea mult de scris. Ideea e ca ne imputinam pe zi ce trece.

In Vest, una din solutiile preconizate este imigratia. Economia lor e tentanta si romanii o stiu destul de bine. In Est?!...

Intr-un fel, romanii incearca sa "rezolve" parte din problema spaniolilor sau italienilor, dar pe a noastra cine o rezolva?! Daca se emigreaza in ritmul in care se facea acum cativa ani, problema se va acutiza la noi si mai tare... Daca vom apela la aceeasi solutie, imigratia, Romania ar putea deveni o destinatie favorita, de exemplu, pentru africanii care au probleme in a fi acceptati in Vest. Cine stie?!...

Ce ti-e si cu demografia asta?! In vreo 20 de ani se preconizeaza ca limba cel mai mult vorbita in USA sa fie spaniola sau ca in numai cativa ani de acum inainte India va depasi China ca numar de locuitori... Incep sa ma gandesc mai serios la cartea lui Huntington...

Le "grande" Paris...

Parisul e un oras atat de frumos! Pacat ca e locuit! (parca suna "romaneste asta, nu?!)
Am fost ieri si azi la Paris, am vazut cateva din multitudinea de lucruri care sunt de vazut acolo si am ramas profund impresionat, mai ales de Sacre Coeur. Mai mult decat de Notre Damme, Champs Elisee, Arcu' sau the "Big Dick" Eiffel (cum ii zice Dan Brown). Si Louvre-ul, intr-o "radiografie" mai mult decat sumara, mi-a placut. Cred ca ma mai duc! :)
Inca sunt sub influenta momentului super frumos, insa atitudinea francezilor e ceva de speriat! Atata nepasare si dispret nu am mai vazut de multa vreme nici macar pe la noi! Chiar ca ne meritam numele de "Mic Paris" din acest punct de vedere... Ii cred pe francezi/parizieni ca sunt, probabil, saturati de turisti si ca sunt tot felul de turisti pe la ei, insa, pe de alta parte, ei castiga o gramada de bani din asta...
Si da: am fost abordat de mai multi cetateni rom-ani aflati la Paris in interes de business, adica la cersit. Pentru colegele mele mai din Vest, contrariate chiar ieri de cum e posibila discriminarea rromilor in Romania, nu am avut un raspuns la intrebarea de azi "ce aveti de gand sa faceti cu ei / de ce nu luati masuri"? Am lasat ochii in pamant...

Acum cine mai e de vina?!...

"O grupare italiana rasista a revendicat incendiul de la Livorno, in care au murit cei 4 copii romani de etnie rroma. Respectiva grupare sustine ca scopul ei e sa-i elimine pe rromii care circula pe teritoriul italian, dandu-le acestora un ultimatum sa paraseasca tara pana pe 14 septembrie." - Libertatea, 20 August 2007

A existat un venerabil jurist, istoric si senator pe viata italian, Norberto Bobbio (1909-2004), care a scris, printre altele, o carticica intitulata "Dreapta si stanga" (Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999). O recomand tuturor. Acolo, Bobbio face, printre altele, si o analiza foarte pertinenta a orientarilor extremismului modern, definirea si diferentierea celor doua directii aparent diametral opuse in conditiile politice globale actuale. Una din concluziile sale este ca, in contextul actual, extremistii de dreapta si cei de stanga nu se mai rafuiesc intre ei, din doua motive simple:
a) sunt prea slabi sa mai poata intretine o astfel de lupta;
b) un asemenea demers nu isi mai gaseste o motivatie suficienta si nici nu ofera perspectiva unei mari realizari (in fond, cui ii pasa astazi ca un grup minoritar de extremisti au ceva impotriva unui alt grup minoritar, care ar avea orientari opuse?! e un fel de rafuiala a doua gasti de cartier din care niciuna nu are cum sa iasa invingatoare).
In aceste conditii, orientarea factiunilor extremiste se concentreaza spre ceea ce ofera un potential maxim de notorietate si o probabilitate cat mai mare de castig cat de mic, adica spre "centru". Astfel, de orice orientare ar fi, extremistii moderni lovesc cat si cum pot in ceea ce se considera unanim a fi politica "echilibrata" de centru! Exploatatori prin definitie ai oricarei situatii de criza, extremistii exagereaza si extrapoleaza anumite evenimente pentru a-si castiga notorietate si a-si revendica legitimitate populara - ei iau pozitie atunci cand autoritatile "sunt incapabile" sa o faca!
Extremismul de astazi este in principal de doua orientari: politic sau faptic. Daca cel politic se limiteaza indeosebi la reactii (uneori vehemente) la nivel declarativ referitoare la unele masuri ale majoritatii, cel faptic se evidentiaza prin faptul ca merge dincolo de declaratii si pune in practica aceasta frustrare a lipsei de reactie corespunzatoare a autoritatilor. In acceptiunea actuala, aceasta forma de extremism este considerata in mare masura sinonima cu terorismul.
Punand problema la modul cel mai cinic cu putinta, unde putea sa reinvie acest curent european decat acolo unde el a luat fiinta?! Si ma refer, evident la fascism, curentul care a lasat urme adanci in istoria Italiei (inclusiv denumirea nationalei de fotbal a Italiei, "squadra azzura", tot de acolo se revendica).
Foarte sinceri fiind, rromii vizati de reactiile dure ale extremistilor italieni nu sunt nici pe departe usa de Biserica! Paginile ziarelor din toata lumea vuiesc de ani de zile cu "ispravile" romanilor (nu neaparat rromi!) de pe cele mai variate meleaguri, oameni plecati "la munca" pe taramuri unde "curge" lapte, miere si portofele...
Ceea ce se intampla acum in Italia nu este decat o consecinta dura dar oarecum fireasca a unei lipse de reactie prompte ale autoritatilor si ale unei legislatii "europene" excesiv de permisive. Aflam din ziare de colonii de astfel de persoane prin mai toate periferiile marilor orase (in special italiene), care traiesc in conditii greu de imaginat (pentru ei, intrucat, de fapt, multi traiau si in Romania la fel). Dar acele colonii au fost tolerate acolo ani si ani de zile. Refuz sa cred ca ani de zile patrulele de carabinieri nu le-au observat...
Un efect de halo al acestui fapt a aparut de ceva vreme si in Romania, unde perceptia ca romanii care au plecat in strainatate si au comis ilegalitati ne-au sifonat semnificativ imaginea si "ne-au facut de rusine" este foarte prezenta. Intr-un studiu la dizertatia mea din 2004 afirmam poate prea dur ca exista si la noi o "fobie sociala" legata de rromi, in dorinta de a lansa un semnal de alarma. Am mai auzit, intre timp si de alte astfel de demersuri, insa toate au ramas la nivel de semnale de alarma! Doamne fereste sa se trezeasca niste baieti "isteti" si de la noi ca pot sa ia si ei atitudine, inspirati de "mentorii" lor italieni!
Nu stiu ce proiecte are Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dar atata vreme cat singurele momente in care auzim de ei sunt cele in care penalizeaza vreo "deraiere" declarativa a unei persoane publice, fara a se simti si efectele unor actiuni ample de schimbare a mentalitatilor la nivel social, situatia se va deteriora si se va agrava continuu.
Mi-e teama insa ca adoptam si aici atitudinea aceea romaneasca de "las' ca merge si-asa" si "s-o rezolva si asta, cu timpul, de la sine". Sau, si mai bine, "de ce sa ne ocupam noi de asta?! E problema lor!"...
Daca ne facem ca nu vedem furtuna, nu inseamna ca o sa ne si ocoleasca...

Ce inteligent e domnul Voronin! De ce nu candideaza si la noi?!

Presedintele Vladimir Voronin si IPS Vladimir, Mitropolit al Moldovei, au vizitat, la 10 iulie, manastirea Condrita (...) Voronin a declarat ca singurul partid care a ajutat biserica a fost cel comunist, iar „comunistii de acum nu-s acei care au persecutat biserica, ci cu totul altfel de comunisti. „Nicaieri in Vechiul sau in Noul Testament nu veti gasi nimic de rau despre comunisti”, a mai spus Voronin. El a precizat ca „intre ideologia comunista si doctrina crestina sunt foarte multe asemanari si dupa parerea noastra, a comunistilor, Iisus Hristos a fost primul comunist”. Cand a spus acest lucru, in biserica s-a lasat o liniste de mormant - mitropolitul a zambit, unii preoti au facut o mimica neplacuta, dar nimeni nu a indraznit sa spuna vreun cuvant. (Romanian Global News)
Gresit: o istorie a comunismului ar trebui sa plece de la Adam! Adam a fost primul comunist! El a fost prototipul principiului egalitatii intre oameni, mai ales cand era singur, fara Eva! Odata cu aparitia ei, pentru prima oara in istorie, avantul revolutionar comunist fu infrant de polaritatea de idei specifica societatii ulterioare de tip capitalist (care, asadar, este o chestiune la origine feminina). Ups! De fapt, comunistii nu predau creationismul in scoli, ci darwinismul... Deci nu! Am gresit! Scuze! Maimutza a fost prima fiinta comunista! Si asta cu siguranta inaintea lui Iisus! Dovada: filmul "Planeta maimutelor".
Si e adevarat ca nu exista nici un pasaj in Biblie care sa condamne comunismul. Dimpotriva: sloganul "Nici munca fara paine, nici paine fara munca" isi are origini biblice (II Tesaloniceni 3, 10). Ca si "celebrul" "Crede si nu cerceta"!
In lumina noilor descoperiri de dincolo de Prut, am ajuns la cateva concluzii foarte utile despre alte lucruri importante care nu sunt condamnate de Biblie:
- nazismul;
- fumatul;
- cocaina;
- neacordarea prioritatii de dreapta;
- si, cu voia Dumneavoastra, Domnul Voronin insusi
(am uitat ceva?)

Politica pe net

Aveam si noi pana acum un spatiu mai apolitic decat altele, daca pot sa spun asa : internetul… Dar gata! S-a dus si asta...

In preajma referendumului, a vuit tzava de net ca Geoana si-a facut blog (http://mirceageoana.blogspot.com/). Si atat a ramas, ca de pe 9 mai n-a mai binevoit sa scrie. O sa se reapuce, cu siguranta, inainte de campanie.

Bloguri mai au George Copos (http://copos.fzr.ro), Zsolt Nagy (http://www.zsoltnagy.ro), Ioan Mircea Pascu (http://blogs.news365.ro/Europolis), Cristian Boureanu (http://www.boureanu.ro) – asta e site personal, dar are incorporat si un blog pe care, intampmator sau nu, a pus un mesaj chiar astazi. Site-uri de politicieni mai exista (www.basescu.ro, www.danvoiculescu.ro, www.dacianasarbu.ro samd), dar fara bloguri...

De astazi, insa, o alta figura proeminenta a politichiei ne loveste cu blogul sau, si anume Adriaaaaaaaan Nastaseeeeee http://nastase.wordpress.com (multzam de informatie, Doina!). A postat deja cateva textulete foarte scurte, intre care cateva “enervari” ale sale pe nu stiu ce articole de presa, fara a face vreun comentariu. In mesajul de inceput, fostul nostru prim ministru zice cam asa: “Astazi e prima zi pe blog. O sa va spun, din cand in cand, ce gandesc.Si, mai ales, ce ma enerveaza.” Asadar, o sa avem ocazia sa urmarim real time frustrarile domnului Nastase exprimate intr-un mod foarte natural (sper!). Sa o vad si p’asta!

O singura observatie as avea la blog: cam multe felicitari si nimic negativ... Cei care s-au mai dat pe net in ultimii ani ma inteleg cand afirm ca atza de la aceasta cusatura e prea alba! :)
La mai mare!

P.S. Am "uitat" sa mentionez: a aparut si clona: http://bombonel.wordpress.com :))))))))
Ce repede se misca unii! :) Or fi votanti PSD? :))))

Avem o tara atat de frumoasa! Pacat ca e populata!

Mi-am permis sa citez in titlul acestui blog o exprimare din Academia Catavencu pentru ca, ieri, statusul unui amic pe messenger era destul de elocvent (parafrazez): "spuneti-mi pe unde vreti sa iesiti din tara, ca sa ne impartim si sa nu ne inghesuim in vama!" E un hip-hop-er care are un refren memorabil, in aceeasi idee: "Fa-ma sa-nteleg, daca poti,/Cum de am ajuns un neam de idioti./Fa-ma sa-nteleg, daca ai putea,/Cum de am ajuns doar un strain in tara mea." (Bitza, "Strain in tara mea", "Sinuciderea unui inger", Rebel Music 2005)
Nu stau sa imi argumentez prea mult pozitia sau sa comentez excesiv rusinea de ieri, ci doar as vrea sa exprim cum ma face sa ma simt toata mascarada petrecuta deunazi in Parlament. E prea rusinos sa nu iau pozitie, cumva... Am fost aseara in Piata Universitatii! M-am vazut acolo cu oameni pe care nu ii mai vazusem de mult si am zambit, in coltul gurii, ca (iata!) oamenii de care m-am inconjurat chiar impartasesc, pasnici dar intrigati, aceleasi simpatii...
Sunt pro-Basescu, pentru ca e unul din putinii oameni publici/politici care actioneaza mai mult decat vorbeste. Nu sunt de acord, de multe ori, cu unele declaratii ale lui - ceea ce e dreptul meu! - dar il apreciez ca, intr-o forma sau alta, se zbate sa faca lucruri, sa actioneze, pe fondul unei apatii generalizate si a unei ipocrizii politice dusa la extrem de intreg spectrul politic actual.
Astazi spun ca nu ma mai simt reprezentat de cei pe care i-am votat in Parlament! Consider Parlamentul Romaniei nereprezentativ pentru mine (si nu numai, conform discutiilor avute cu alti oameni) si, in consecinta, ilegitim! Ma simt dintr-o data stingher in tara mea, un strain in propria-mi tara. Imi cer scuze tuturor ca nu am plecat sa culeg capsuni sau sa exersez vreo alta profesie, mai mult sau mai putin onoranta, pe alte meleaguri! Nu am facut-o si nici nu planuiesc sa o fac! Daca tot am avut ghinionul de a ma naste aici, ar trebui sa am si demnitatea de a-mi asuma statutul de roman si de a pune si eu umarul, cat pot, in "patratica" mea, la un mai bine in aceasta "eterna si fascinanta Romanie"...
Deseori politica m-a scarbit, insa am fost de fiecare data la vot si mi-am exprimat opinia! Desigur ca opinia mea cantareste putin in marea masa de romani, dar, daca tac, parerea mea conteaza si mai putin, adica deloc! Si, atata timp cat voi avea ceva de spus, voi vota!
Astazi mi-e rusine ca sunt co-national cu Voiculescu, Geoana, Tariceanu & co., mi-e rusine ca sunt roman! Dar nu voi pleca!
Foto: Andreea Blas