"O grupare italiana rasista a revendicat incendiul de la Livorno, in care au murit cei 4 copii romani de etnie rroma. Respectiva grupare sustine ca scopul ei e sa-i elimine pe rromii care circula pe teritoriul italian, dandu-le acestora un ultimatum sa paraseasca tara pana pe 14 septembrie." - Libertatea, 20 August 2007
A existat un venerabil jurist, istoric si senator pe viata italian, Norberto Bobbio (1909-2004), care a scris, printre altele, o carticica intitulata "Dreapta si stanga" (Ed. Humanitas, Bucuresti, 1999). O recomand tuturor. Acolo, Bobbio face, printre altele, si o analiza foarte pertinenta a orientarilor extremismului modern, definirea si diferentierea celor doua directii aparent diametral opuse in conditiile politice globale actuale. Una din concluziile sale este ca, in contextul actual, extremistii de dreapta si cei de stanga nu se mai rafuiesc intre ei, din doua motive simple:
a) sunt prea slabi sa mai poata intretine o astfel de lupta;
b) un asemenea demers nu isi mai gaseste o motivatie suficienta si nici nu ofera perspectiva unei mari realizari (in fond, cui ii pasa astazi ca un grup minoritar de extremisti au ceva impotriva unui alt grup minoritar, care ar avea orientari opuse?! e un fel de rafuiala a doua gasti de cartier din care niciuna nu are cum sa iasa invingatoare).
In aceste conditii, orientarea factiunilor extremiste se concentreaza spre ceea ce ofera un potential maxim de notorietate si o probabilitate cat mai mare de castig cat de mic, adica spre "centru". Astfel, de orice orientare ar fi, extremistii moderni lovesc cat si cum pot in ceea ce se considera unanim a fi politica "echilibrata" de centru! Exploatatori prin definitie ai oricarei situatii de criza, extremistii exagereaza si extrapoleaza anumite evenimente pentru a-si castiga notorietate si a-si revendica legitimitate populara - ei iau pozitie atunci cand autoritatile "sunt incapabile" sa o faca!
Extremismul de astazi este in principal de doua orientari: politic sau faptic. Daca cel politic se limiteaza indeosebi la reactii (uneori vehemente) la nivel declarativ referitoare la unele masuri ale majoritatii, cel faptic se evidentiaza prin faptul ca merge dincolo de declaratii si pune in practica aceasta frustrare a lipsei de reactie corespunzatoare a autoritatilor. In acceptiunea actuala, aceasta forma de extremism este considerata in mare masura sinonima cu terorismul.
Punand problema la modul cel mai cinic cu putinta, unde putea sa reinvie acest curent european decat acolo unde el a luat fiinta?! Si ma refer, evident la fascism, curentul care a lasat urme adanci in istoria Italiei (inclusiv denumirea nationalei de fotbal a Italiei, "squadra azzura", tot de acolo se revendica).
Foarte sinceri fiind, rromii vizati de reactiile dure ale extremistilor italieni nu sunt nici pe departe usa de Biserica! Paginile ziarelor din toata lumea vuiesc de ani de zile cu "ispravile" romanilor (nu neaparat rromi!) de pe cele mai variate meleaguri, oameni plecati "la munca" pe taramuri unde "curge" lapte, miere si portofele...
Ceea ce se intampla acum in Italia nu este decat o consecinta dura dar oarecum fireasca a unei lipse de reactie prompte ale autoritatilor si ale unei legislatii "europene" excesiv de permisive. Aflam din ziare de colonii de astfel de persoane prin mai toate periferiile marilor orase (in special italiene), care traiesc in conditii greu de imaginat (pentru ei, intrucat, de fapt, multi traiau si in Romania la fel). Dar acele colonii au fost tolerate acolo ani si ani de zile. Refuz sa cred ca ani de zile patrulele de carabinieri nu le-au observat...
Un efect de halo al acestui fapt a aparut de ceva vreme si in Romania, unde perceptia ca romanii care au plecat in strainatate si au comis ilegalitati ne-au sifonat semnificativ imaginea si "ne-au facut de rusine" este foarte prezenta. Intr-un studiu la dizertatia mea din 2004 afirmam poate prea dur ca exista si la noi o "fobie sociala" legata de rromi, in dorinta de a lansa un semnal de alarma. Am mai auzit, intre timp si de alte astfel de demersuri, insa toate au ramas la nivel de semnale de alarma! Doamne fereste sa se trezeasca niste baieti "isteti" si de la noi ca pot sa ia si ei atitudine, inspirati de "mentorii" lor italieni!
Nu stiu ce proiecte are Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii, dar atata vreme cat singurele momente in care auzim de ei sunt cele in care penalizeaza vreo "deraiere" declarativa a unei persoane publice, fara a se simti si efectele unor actiuni ample de schimbare a mentalitatilor la nivel social, situatia se va deteriora si se va agrava continuu.
Mi-e teama insa ca adoptam si aici atitudinea aceea romaneasca de "las' ca merge si-asa" si "s-o rezolva si asta, cu timpul, de la sine". Sau, si mai bine, "de ce sa ne ocupam noi de asta?! E problema lor!"...
Daca ne facem ca nu vedem furtuna, nu inseamna ca o sa ne si ocoleasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu