Pieton printre cashchete...

Vi s-a intamplat vreodata sa stati vreun sfert de ora la semafor, din postura de pieton?! Ei bine, mie da! Si sunt departe de a fi pietonul model, care traverseaza doar pe verde si asa mai departe.
Mai deunazi, insa, asteptam cuminte la semafor sa se faca verde, masinile siroind pe strada implacabil in intentia mea de a cuceri celalalt trotoar. In intersectie, un nene! Dansa! Si tot dadea din maini, mai o piruieta, mai un fluieras d'ala de am mai vazut pe la amatorii de muzica house... Si se face verde. Dar masinile continuau sa treaca nervoase, indemnate asiduu de nenea cu cashcheta alba. Vorb'aceea: "cashcheta lui"... arma prostului, ca sa zic asa. In acest mod, am ratat verdele, admirand frumoasele autovehicule blocandu-mi avansarea si obturandu-mi perspectiva trotuarului de vizavi, care intre timp devenise tzelul meu in viatza. Intr-un moment neasteptat de rarefiere a traficului, am o tentativa de a pasi pe carosabilul greu incercat de bolizii care deja devenisera enervantzi: TZZZZZRRRR!!! Noroc ca nu eram singurul care imi permisesem sa am o tentativa temerara de a ma avanta in necunoscutul bitumului incins, ci eram un palc de omuletzi intorsi din drum de gesturile deja isterice ale balerinului de ocazie. Am asteptat urmatorul verde. Si urmatorul, pentru ca scena, intr-un mod aproximativ asemanator, s-a repetat. Trotarul era plin si oamenii incepeau sa murmure (cred ca toti umpleam vreo 2 mertzane, fie ele 104, 336 sau mai stiu eu ce altceva). Un deja coleg de suferinta, probabil client al unui salon de frumusetze cu solar si alte alea, si-a permis si o remarca nu tocmai prietenoasa la adresa inamicului nostru comun, organul (na, c-am zis-o!). Intr-un final, dupa aproximativ un sfert de ora, am dobandit metrul meu patrat din celalalt trotuar, cu o satisfactie asemanatoare unei urinari dupa un timp indelungat de abstinenta, dar cu regretul ca, totusi, atmosfera creata pe vechiul trotoar, cu solidaritatea aceea de moment si cu ridicolul tuturor elementelor de "decor", o pierdusem.
Poate data viitoare...

Pocnitori...

Aseara am vazut filmul lui Nemescu. Frumos... Mi l-au laudat colegii inainte si, dupa spusele lor, ma asteptam la un fel de Forrest Gump romanesc. Nu mi s-a parut... Dimpotriva: mi s-a parut la fel de ironic la adresa potentialilor capsunari romani devoratori de Esmeralda, episodul 385, cat si la adresa militarilor americani "eliberatori". Cea mai importanta scena mi s-a parut cea in care Doiaru si Jones mancau sarmale si se ia lumina, iar Doiaru spune ca asa traiesc si sarbii sub bombardamentele americane, moment exploatat la maxim, vizual, prin reactia foarte "umana" a lui Assante. In rest, tavaleala cu romance dornice de "afirmare" si un hatis birocratic surprins sublim. Ironic de la un capat la altul, filmul mi s-a parut ca surprinde foarte bine un moment critic in existenta romanilor: speranta oarba in eliberarea de catre americani, dublata, totusi, de teama de represalii tot din partea acestora (nimic nu lasa de inteles ca americanii nu i-ar fi tratat la fel ca rusii pe cei care produsesera diverse lucruri pentru nemti), pusa fata in fata cu frustrarea unei asteptari continue dar pasive generata de faptul ca americanii nu au venit, decat, poate, in cinematografe...
Recomand filmul tuturor, din toata inima si sunt sigur ca fiecare va vedea altceva la el! Mi se pare foarte... "romanesc", multe scene fiind destul de greu de gustat si inteles de altii (de exemplu, cand americanii si satenii canta impreuna slagarul de mare angajament "dusmanii-mi poarta pica"). Sunt multe... foarte multe de spus despre acest film. Cred ca o sa il revad in curand, macar si pentru exercitiul de a vedea ce altceva o sa vad atunci la el.
Pacat de Nemescu...

Hop si eu!

K! Recunosc: ieri nu existam pe acest blog si acum sunt la a 17-a postare. Nu, nu am avut vreo zi deosebit de "creativa" sau in care sa nu am deloc ce face si nici nu mi-am transcris notitele din jurnal (nu neaparat ca ar fi rau... habar n-am! numai ca nu am jurnal! :) ). Doar ca mi-am "transferat blogul de pe yahoo 360 la un loc mai... serios, ca sa zic asa. Am avut surpriza sa merg, din aproape-n aproape, din "amici" in "amici" pe yahoo 360 si am descoperit lucruri foarte ciudate despre cititorii de blog de acolo. Nici nu ma mir ca aveam peste 1200 de vizualizari pe luna, din postura de quasi-anonim, ca sa zic asa. Asa ca m-am suparat, mi-am luat jucariile si am plecat. Am decis ca pe yahoo sa postez glumitze de 2 lei primite pe email, iar aici lucruri ceva mai serioase, ca sa zic asa. Voi vedea ce-mi va iesi...

Politica pe net

Aveam si noi pana acum un spatiu mai apolitic decat altele, daca pot sa spun asa : internetul… Dar gata! S-a dus si asta...

In preajma referendumului, a vuit tzava de net ca Geoana si-a facut blog (http://mirceageoana.blogspot.com/). Si atat a ramas, ca de pe 9 mai n-a mai binevoit sa scrie. O sa se reapuce, cu siguranta, inainte de campanie.

Bloguri mai au George Copos (http://copos.fzr.ro), Zsolt Nagy (http://www.zsoltnagy.ro), Ioan Mircea Pascu (http://blogs.news365.ro/Europolis), Cristian Boureanu (http://www.boureanu.ro) – asta e site personal, dar are incorporat si un blog pe care, intampmator sau nu, a pus un mesaj chiar astazi. Site-uri de politicieni mai exista (www.basescu.ro, www.danvoiculescu.ro, www.dacianasarbu.ro samd), dar fara bloguri...

De astazi, insa, o alta figura proeminenta a politichiei ne loveste cu blogul sau, si anume Adriaaaaaaaan Nastaseeeeee http://nastase.wordpress.com (multzam de informatie, Doina!). A postat deja cateva textulete foarte scurte, intre care cateva “enervari” ale sale pe nu stiu ce articole de presa, fara a face vreun comentariu. In mesajul de inceput, fostul nostru prim ministru zice cam asa: “Astazi e prima zi pe blog. O sa va spun, din cand in cand, ce gandesc.Si, mai ales, ce ma enerveaza.” Asadar, o sa avem ocazia sa urmarim real time frustrarile domnului Nastase exprimate intr-un mod foarte natural (sper!). Sa o vad si p’asta!

O singura observatie as avea la blog: cam multe felicitari si nimic negativ... Cei care s-au mai dat pe net in ultimii ani ma inteleg cand afirm ca atza de la aceasta cusatura e prea alba! :)
La mai mare!

P.S. Am "uitat" sa mentionez: a aparut si clona: http://bombonel.wordpress.com :))))))))
Ce repede se misca unii! :) Or fi votanti PSD? :))))

Cred ca circula un virus…

Paste aproximativ o luna voi fi, pentru a cincea sau a sasea oara, "vacaler de oroare" pentru un amic foarte bun... Il pierd si pe el... :)

Intre 20 si 30 de ani, lumea incepe sa se insoare... Si se tot insoara... Si nu le mai trece :) Nu arareori, in discutiile cu vechii amici la o bere, apare inevitabil un subiect: “tu cate nunti ai vara asta?” De parca ar fi o corvoada. Pentru mai multe asemenea evenimente in aceeasi perioada, poate fi un "deranj" financiar consistent, dar, personal, incerc sa evit aceasta perspectiva atunci cand in discutie sunt amici foarte buni... Asemenea discutii nu prea isi au sensul...

Incerc, de fiecare data, sa ma bucur de bucuria fiecaruia - nu stiu ce-i asteapta :) ! Si chiar ma bucur sincer: ne intalnim multi prieteni, ne simtim bine, incercam sa depasim granita formala a momentului si ne dezlantuim in felul nostru. Peste asta, doi oameni la care tinem cu totii s-au hotarat sa faca pasul asta si e o senzatie speciala, pe care numai in acele momente o poti trai, de a admira un demers si, cateodata, un adevarat “curaj”! E chiar frumos!

Insa, sincer fiind, nu stiu daca ma bucur de bucuria lor, de momentul frumos prin care trec, sau pentru ca eu nu am ajuns acolo! Am “scapat”, pana acum, desi am fost chiar foarte aproape. Si m-am bucurat foarte tare ca am scapat! Exista un farmec al traiului si dincolo de limitele conventionale ale unui cuplu, asa cum exista si o magie a "singuratatii-n doi".

Acum ma incearca iar sentimentul ala de “ce se intampla?!”, lipsit de orice forma de formalism si complezenta. Si ma intreb iar daca nu circula un virus care ii indeamna pe unii sa faca acest pas :). Nu e nici un virus, insa! E doar inca un prieten bun care, folosind un limbaj de lemn, “se aseaza la casa lui” - de fapt, la casa lor!

Vreau sa fie frumos la nunta lor! :) Abia astept! Casa de piatra!

“Tutunul dauneaza grav sanatatii”

Cred ca zilnic, foarte multi dintre noi ne putem afla in situatia de a citi acest mesaj (fiind fumator, in vecinatatea unui fumator sau pur si simplu langa vreun punct de vanzare a tigarilor), exact sub aceasta forma sau sub altele, mai “variate” – mesajul care m-a amuzat cel mai tare era acela cu “fumatul poate afecta calitatea spermei...” Apropo de acest mesaj, daca tot se pune atata accent pe educatie si pe lucrurile la care ii expunem pe copii, ce se intampla cand un copil citeste acest mesaj?! Probabil ca o sa trebuiasca sa i se explice in ce consta acea calitate a spermei si cum ar putea ea sa fie alterata prin fumat. :) E stupid...

Revenind la problema de fond: a aparut o noua specie de omuletzi nesuferiti, pe care toti oamenii sa ii marginalizeze – fumatorii! Probabil ca exista unii care cu asa ceva se ocupa: sa mai inventeze o restrictie pentru fumatori, ca prea s-au intamplat toate treptat, pas cu pas.

Sunt perfect de acord cu respecatrea celor care nu fumeaza si trebuie protejati. Perfect de acord! Stiu insa ca discriminarea, de orice natura ar fi ea, este nepotrivita. Mai ales discriminarea pozitiva (da, exista si astfel de discriminare, desi termenul subintelege ca ar fi vorba de ceva negativ de la sine.E ca si cum de maine, pentru a nu mai discrimina o minoritate, i s-ar oferi o pozitie privilegiata fata de majoritate, adica s-ar trece in extrema cealalta). Asadar, asa cum se tot promoveaza in orice conceptul de “sanse egale”, unde e acest concept in ceea ce-i priveste pe fumatori?! Ma amuz gandindu-ma ca, in curand, prin Constitutie, alaturi de interdictia discriminarilor pe criterii sexuale, de religie, etnie etc. vom avea stipulat si fumatul :). E, inca o data, o perspectiva stupida...

Sunt de acord, de asemenea, ca fumatul chiar dauneaza sanatatii. Dar, in acelasi timp, e alegerea fiecaruia, e o banala manifestare a libertatii fiecaruia de a fuma sau nu. Si, atata timp cat fumatorii nu cer in corpore, disperati si tremurand, sa fie ajutati sa scape de aceasta patima, nu vad pentru ce tocmai nefumatorii trebuie sa ii stigmatizeze. Cu drepturile fumatorilor cum ramane?! Sau numai nefumatorii sunt oameni si au drepturi care trebuie respectate?!

In concluzie, e foarte bine sa nu se mai fumeze in spatiile inchise, acolo unde sunt (sau ar putea fi!) nefumatori, dar mi se pare elementar sa existe spatii amenajate si pentru fumat. Situatii in care din pricina vremii capricioase fumatorii sunt pur si simplu umiliti sa stea in ploaie/ninsoare sunt de-a dreptul... umilitoare!

Feminism...

Cica daca spui ceva la adresa femeilor, in general, esti misogin. A discuta aceasta problema cu o “feminista” este ca un mers pe sarma in care, deseori, ajuns la limita logicii argumentative, mimand compasiunea, incerci sa iti ascunzi stupefactia. Primeam acum ceva vreme un material de la o amica in care, intr-o forma amuzanta, se explica modul in care un barbat ar trebui instruit in ale gospodariei. Pentru inceput, iata textul:

“Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.

Program: 4 module dintre care primul obligatoriu:

Modulul 1: (curs obligatoriu)

1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)

2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)

3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport (2500 ore)

4. O pup pe nevasta mea cand intru in casa, inainte de a cere o bere (1500 ore)

Modulul 2: Viata in doi

1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)

2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)

3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)

4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap (800 ore)

5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)

6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez (2000 ore)

Modulul 3: Timpul liber

1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)

Modulul 4 : Curs de bucatarie

1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON deschis ; OFF inchis

2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita.

Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV

Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.

Tema 1: Calcatul: de la masina de spalat pana la dulap, acest proces misterios

Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)

Tema 3: Tu si electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)

Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplegie (Practica in laborator).

Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea

Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica creste langa wc? (Expozitii cu tema "generatia spontana")

Tema 7: Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)

Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)

Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.

Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)

Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?

Tema 12: Ceasca de la micul dejun. Leviteaza singura pana la chiuveta?"

Asadar, amuzant si la obiect… eu ma regasesc in multe din cele de mai sus! Multe dintre “misterele” de sus mi s-au deslusit, pas cu pas, desi nu intentionam, din simplul motiv ca locuiesc singur… Pana mai deunazi, inclusiv motto-ul de pe acest blog era cu un mesaj asemanator. Logic, insa, din cele de mai sus, citind printre randuri, reies urmatoarele:

1. feminism nu inseamna ca femeia sa isi depaseasca “conditia”, ci ca barbatul sa adopte statutul femeii in gospodarie. Adica, daca pentru femei anumite munci gospodaresti sunt “injositoare”, rezolvarea e sa le faca (si) barbatul, pentru care, brusc, aceleasi indeletniciri nu mai sunt injositoare, ci... da’ chiar, cum?!

2. derivat din punctul 1: o femeie emancipata nu mai face treburile casnice. Dar ce face?! Angajeaza o alta femeie sa le faca in locul ei. Feminista miscare, nu?

3. derivat din punctul 2: inclusiv ideea de “emancipare a femeii” implica, in umila mea opinie, o semnificatie peiorativa la adresa femeilor (se pare pa parerea mi-e impartasita chiar de femei)

4. exista anumite elemente (gen parcatul masinii) care au devenit „axiome sociale” in ceea ce le priveste pe femei, asa cum e, spre exemplu, amintita incapatanare a barbatilor de a nu intreba pe altcineva, de a nu cere ajutorul atunci cand sunt in impas. Unii, insa, isi asuma acest defect :)

5. etc.

In concluzie, desi ma declar un sustinator al egalitatii intre sexe, cred ca trebuie sa existe pentru oricine o norma a ridicolului atunci cand sustine o anumita opinie, altminteri exista doar discutii „feminine” interminabile si fara un rezultat concret, in linia concluziei fotografiei exemplificatoare de mai sus (reproducere a unei caricaturi a lui Mihai Stanescu).

Bere

Oare cand o sa avem si noi, in Romania, (o) bere care sa se desfaca prin rasucire, ca la americani?! A incercat Ursus, parca, pentru o editie limitata de 0,33, dupa care... pauza. Ma si gandeam atunci ca ma dau pe Ursus macar si numai pentru asta (oricum, e o bere buna).

Tuborg, cu al sau tuby-cap, a luat fata tuturor - nu am date, insa e posibil ca, din acest motiv, Tuborg sa fie considerata cea mai inovativa marca de bere de la noi. Si, daca a copia acelasi sistem la o alta marca ar fi stupid, a adopta sistemul american (si nu numai al lor) de desfacere a berii cu mana, prin rasucire, ar fi o chestie extrem de atractiva.

Mi se pare amuzant, facil, nou (la noi) si chiar... masculin. “Sportul” mersului pana la frigider, al “culegerii” unei beri de la rece, al desfacerii imediate cu mana (gest ffff misto) si al consumarii instantanee mi se pare foarte “cool”! (iata, involuntar, si un scenariu simplu si ieftin de spot :) )

Acum ceva vreme cautam un yoghin sa ma initieze in levitat, pentru ca stateam la casa si, ca sa imi iau o bere din frigider, trebuia sa merg vreo 10 metri. Levitatul mi se parea o solutie :). Niste amici mi-au recomandat, daca tot gasesc vreun yoghin bazat, sa invat telechinezia, ca nici macar sa nu ma mai misc din loc, insa erau prea multe colturi in drum si riscam agitarea lichidului preferat, motiv pentru care am ramas la levitatie. Yoghinul, insa, nu l-am gasit inca. De vreun membru Misa nu vreau sa aud, ca mi-e teama ca o sa aiba o problema cu berea si o sa prefere un alt lichid, asemanator la aspect :).

Revenind: vreau si eu o bere pe care sa o deschid prin rasucire! Orice marca ar fi, cu siguranta as incerca-o!

Libertatea de a alege

Cand eram mic, gaseam la chioscul de "vizavi de camin" un singur fel de inghetata, intr-un ambalaj subtire de hartie, cam de dimensiunea si forma unui pachet de unt de acum. Ma duceam nerabdator, dupa amiaza, si ceream o inghetata. Mi se dadea si o savuram linistit. Langa, era o gogosarie. Acolo gaseai doar un fel de gogosi. Cereai si ti se dadea. Trebuia sa specifici doar numarul de gogosi dorite. La paine (de fapt, „piine”), la fel: ceream 1-2 paini si mi se dadeau. Si tot asa... Nu tu „cu ce sa fie inghetata/gogoasa?”, nici „ce fel de paine?”, nimic! Ce frumos era!
Acum am de ales. Mai multe marci de produse de acelasi fel, mai multe variante de produse, cu mai mult sau mai putin procentaj de nu stiu ce substanta esentiala... De multe ori ma trezesc bombardat de indecizie in fata raftului... Vad produsele care imi plac, dar si cele care nu imi plac, produse pe care le stiu, dar nu le-am cumparat si consumat / folosit niciodata, produse care arata frumos, de care nu am auzit in viata mea... si tot asa! Ce bine e! Frumos... dar al dracului de greu, uneori! Ce de timp pierdut sa ma decid ce vreau, cand mi-ar fi fost atat de simplu sa iau paine, inghetata si gogoasa si, in 5 minute, sa fiu dela la iesire...
Colac peste pupaza, tangential (sau nu), lucrez si intr-un domeniu destul de legat de aceasta problema, un domeniu in care tocmai diferentierea intre produse ar trebui conturata si orientarea consumatorilor (adica si a mea!) spre un anumit produs sau spre o marca sa fie mai mare. Asta ar insemna ca mie ar trebui sa imi fie mai usor la shopping?! Sa nu ma mai simt... ca in poza? :)

Foto: Andreea Blas

Bush & Badea

Cat de penibil e Mircea Badea! Dupa ce s-a amuzat (ca si toti internautii cititori de Hotnews) ca Bush a ramas fara ceas in Albania, s-a apucat sa citeze (evident) din Jurnalul National urmatoarele: "lui George Bush i s-a furat ceasul in Albania la numai doua zile dupa ce masina prezidentiala a facut pana la Roma". Dupa care a inceput sa se amuze de faptul ca masinile prezidentiale au cauciucuri anti-glont, in consecinta "cum ar putea face pana"?! :))) Asadar, s-a dat in fapt ca nu prea e la curent cu ce se intampla. A se opri motorul tot pana se numeste, vedeta draga! Si, de fapt, asta s-a intamplat la Roma (pentru Mirciulica: click aici :) ). Asadar, ca sa il citez, "trai-ti-ar ziarele alea" pe care le citesc altii pentru tine! Cultule! Greu cu spagatul pe ziare, nu? :)
Imi cer scuze ca imi permit sa dau un sfat mogulului comentariilor de presa, dar, daca tot ai laptopul ala, intra si tu, din cand in cand, pe www.hotnews.ro. O sa afli mai multe decat in ziarele alea ale tale. Si in timp real. :)

Eu si muzica...

Ieri am fost la concertul lui George Michael. Ce-ar mai fi de spus acum?! Azi, la firma... pareri impartite: "A fost cam aiurea... bine, nici nu am fost eu vreodata fan, dar..." sau "a fost mai misto ca la depeche. aia au venit fara chef, au cantat si au plecat. asta, de unu' singur, a facut super show!" sau "un bosorog, frate! nu mai e ce-a fost"
Mie mi-a placut. Ironia face ca, exceptand Depeche Mode, concert la care am ajuns oarecum accidental, sa ma duc la concerte care chiar m-au interesat, fara sa imi planific asta in vreun fel... Adica:
Imediat ce am ajuns la facultate in Bucuresti, am vrut sa ma duc la Opera. Imi spuneam ca trebuie sa ma duc la Opera, altminteri degeaba am ajuns in Bucuresti . M-as fi dus la orice, numai opera sa fie, insa...
Se face ca in urma cu vreo 2 ani de a ma stramuta in capitala vazusem un film frumos, numit "Amadeus" (Amadeus 1984 , Regie Milos Forman). De atunci cred ca am vazut filmul de cel putin 20 de ori - e productia la care tin, probabil, cel mai tare: este, asa cum probabil se vede si din titlu, depre viata lui Mozart. Sunt doua scene memorabile pentru mine in acel film: cea cu momentul in care Mozart compune Requiem-ul iar Salieri noteaza dupa dictare si cea in care Salieri explica cum, in Don Giovanni, Mozart il readuce pe scena pe tatal sau "proaspat" mort spre a-si invinui fiul, adica pe el insusi, de tot felul de lucruri (nu mai intru in amanunte. va recomand foarte tare filmul, daca nu l-ati vazut!). Asadar, dupa ce am vazut acest film, imi doream foarte tare sa vad Don Giovanni. Intamplarea a facut ca, exact in ziua in care am trecut pe la Opera sa vad ce reprezentatii sunt in program pentru stagiunea respectiva, exact in acea seara a fost Don Giovanni. Evident ca m-am dus. Nu comentez cum mi s-a parut prestatia celor de la Opera Romana. Adaug doar ca a fost singura reprezentatie de opera la care am fost! Sunt vreo 10 ani de-atunci... No more comments.
Apoi, sunt mare fan Satriani. Joe Satriani - dupa parerea mea, unul din cei mai buni chitaristi din lume! Trebuia sa il vad performand. Si l-am vazut, dar cum?!
A fost, mai intai, "accidentul" cu Depeche Mode, unde am ajuns prin bunavointa unei prietene careia ii multumesc si cu aceasta ocazie (Multumesc, Clara! ) - ii multumesc petru ca spectacolul a fost chiar ok! Intors de la un spectacol de asemenea amploare, sambata, la serviciu , imi pun problema: "da' satriani ce mai face?" Si... click-click, aflu ca a mai scos un album... click-click, e in turneu... click-click, canta la Budapesta... click-click... click-click... introdusesem deja datele de pe card si imi luasem bilet inainte sa imi dau seama! 10-12 iulie 2006 a fost o excursie foarte frumoasa in capitala statului vecin si prieten, unde mi-am satisfacut o mare dorinta: l-am vazut pe satriani! live! in flesh!
In timpul liceului, m-am mai ocupat, tangential, si cu muzica, moment in care George Michael chiar mi-a placut, pentru simplul motiv ca avea o voce "subliminal" de calda, aproape hipnotica. Mi-am dorit foarte tare sa il vad live. Iata ca am facut-o si m-am bucurat, pur si simplu, de eveniment. Nu imi creasem nu stiu ce asteptari, insa cred ca si daca mi-as fi creat nu m-ar fi dezamagit, pentru ca m-am dus sa ascult, nu sa ma entuziasmez de show, ca la Depeche.
Asadar, sunt de acord cu cei care spun ca a fost un concert care "mirosea" prea tare a '80-'90, sunt de acord cu cei care spun despre George Michael ca e un bosorog... sunt de acord cu orice critici de circumstanta asupra concertului. Cu ce nu pot fi de acord este cu vreo critica la adresa prestatiei pur si simplu artistica a lui... George Michael, peste toata ironia ieftina la adresa slugarniciei Marii britanii fata de USA, pe langa dedicatiile facute "to the man I love", a sunat exceptional! Eu de aceea m-am dus la concert: sa ascult o super voce si sa vad un super artist. Nu am dat banii degeaba!