Aseara am vazut filmul lui Nemescu. Frumos... Mi l-au laudat colegii inainte si, dupa spusele lor, ma asteptam la un fel de Forrest Gump romanesc. Nu mi s-a parut... Dimpotriva: mi s-a parut la fel de ironic la adresa potentialilor capsunari romani devoratori de Esmeralda, episodul 385, cat si la adresa militarilor americani "eliberatori". Cea mai importanta scena mi s-a parut cea in care Doiaru si Jones mancau sarmale si se ia lumina, iar Doiaru spune ca asa traiesc si sarbii sub bombardamentele americane, moment exploatat la maxim, vizual, prin reactia foarte "umana" a lui Assante. In rest, tavaleala cu romance dornice de "afirmare" si un hatis birocratic surprins sublim. Ironic de la un capat la altul, filmul mi s-a parut ca surprinde foarte bine un moment critic in existenta romanilor: speranta oarba in eliberarea de catre americani, dublata, totusi, de teama de represalii tot din partea acestora (nimic nu lasa de inteles ca americanii nu i-ar fi tratat la fel ca rusii pe cei care produsesera diverse lucruri pentru nemti), pusa fata in fata cu frustrarea unei asteptari continue dar pasive generata de faptul ca americanii nu au venit, decat, poate, in cinematografe...
Recomand filmul tuturor, din toata inima si sunt sigur ca fiecare va vedea altceva la el! Mi se pare foarte... "romanesc", multe scene fiind destul de greu de gustat si inteles de altii (de exemplu, cand americanii si satenii canta impreuna slagarul de mare angajament "dusmanii-mi poarta pica"). Sunt multe... foarte multe de spus despre acest film. Cred ca o sa il revad in curand, macar si pentru exercitiul de a vedea ce altceva o sa vad atunci la el.
Pacat de Nemescu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu