vineri, 1 iunie 2007

Eu si muzica...


Ieri am fost la concertul lui George Michael. Ce-ar mai fi de spus acum?! Azi, la firma... pareri impartite: "A fost cam aiurea... bine, nici nu am fost eu vreodata fan, dar..." sau "a fost mai misto ca la depeche. aia au venit fara chef, au cantat si au plecat. asta, de unu' singur, a facut super show!" sau "un bosorog, frate! nu mai e ce-a fost"
Mie mi-a placut. Ironia face ca, exceptand Depeche Mode, concert la care am ajuns oarecum accidental, sa ma duc la concerte care chiar m-au interesat, fara sa imi planific asta in vreun fel... Adica:
Imediat ce am ajuns la facultate in Bucuresti, am vrut sa ma duc la Opera. Imi spuneam ca trebuie sa ma duc la Opera, altminteri degeaba am ajuns in Bucuresti . M-as fi dus la orice, numai opera sa fie, insa...
Se face ca in urma cu vreo 2 ani de a ma stramuta in capitala vazusem un film frumos, numit "Amadeus" (Amadeus 1984 , Regie Milos Forman). De atunci cred ca am vazut filmul de cel putin 20 de ori - e productia la care tin, probabil, cel mai tare: este, asa cum probabil se vede si din titlu, depre viata lui Mozart. Sunt doua scene memorabile pentru mine in acel film: cea cu momentul in care Mozart compune Requiem-ul iar Salieri noteaza dupa dictare si cea in care Salieri explica cum, in Don Giovanni, Mozart il readuce pe scena pe tatal sau "proaspat" mort spre a-si invinui fiul, adica pe el insusi, de tot felul de lucruri (nu mai intru in amanunte. va recomand foarte tare filmul, daca nu l-ati vazut!). Asadar, dupa ce am vazut acest film, imi doream foarte tare sa vad Don Giovanni. Intamplarea a facut ca, exact in ziua in care am trecut pe la Opera sa vad ce reprezentatii sunt in program pentru stagiunea respectiva, exact in acea seara a fost Don Giovanni. Evident ca m-am dus. Nu comentez cum mi s-a parut prestatia celor de la Opera Romana. Adaug doar ca a fost singura reprezentatie de opera la care am fost! Sunt vreo 10 ani de-atunci... No more comments.
Apoi, sunt mare fan Satriani. Joe Satriani - dupa parerea mea, unul din cei mai buni chitaristi din lume! Trebuia sa il vad performand. Si l-am vazut, dar cum?!
A fost, mai intai, "accidentul" cu Depeche Mode, unde am ajuns prin bunavointa unei prietene careia ii multumesc si cu aceasta ocazie (Multumesc, Clara! ) - ii multumesc petru ca spectacolul a fost chiar ok! Intors de la un spectacol de asemenea amploare, sambata, la serviciu , imi pun problema: "da' satriani ce mai face?" Si... click-click, aflu ca a mai scos un album...
click-click, e in turneu... click-click, canta la Budapesta... click-click... click-click... introdusesem deja datele de pe card si imi luasem bilet inainte sa imi dau seama! 10-12 iulie 2006 a fost o excursie foarte frumoasa in capitala statului vecin si prieten, unde mi-am satisfacut o mare dorinta: l-am vazut pe satriani! live! in flesh!
In timpul liceului, m-am mai ocupat, tangential, si cu muzica, moment in care George Michael chiar mi-a placut, pentru simplul motiv ca avea o voce "subliminal" de calda, aproape hipnotica. Mi-am dorit foarte tare sa il vad live. Iata ca am facut-o si m-am bucurat, pur si simplu, de eveniment. Nu imi creasem nu stiu ce asteptari, insa cred ca si daca mi-as fi creat nu m-ar fi dezamagit, pentru ca m-am dus sa ascult, nu sa ma entuziasmez de show, ca la Depeche.
Asadar, sunt de acord cu cei care spun ca a fost un concert care "mirosea" prea tare a '80-'90, sunt de acord cu cei care spun despre George Michael ca e un bosorog... sunt de acord cu orice critici de circumstanta asupra concertului. Cu ce nu pot fi de acord este cu vreo critica la adresa prestatiei pur si simplu artistica a lui... George Michael, peste toata ironia ieftina la adresa slugarniciei Marii britanii fata de USA, pe langa dedicatiile facute "to the man I love", a sunat exceptional! Eu de aceea m-am dus la concert: sa ascult o super voce si sa vad un super artist. Nu am dat banii degeaba!

Niciun comentariu: